Istoria lui Alexandru

Povestea mea începe așa: după o sarcina de 39 săptămâni s-a născut eroul nostru. Alexandru era foarte așteptat și dorit. Greutatea 2.700, nașterea naturală. L-au luat repede în reanimare, iar privirea stranie a medicilor nu mă lăsa liniștită. Când aștepți cu atîta nerăbdare să-l ții la piept și nu a fost sa fie, inima mea de mama îmi zicea că ceva nu e cum trebuie. Eu nu am fost anunțată personal, dar a fost anunțati tatăl, bunicile… că apoi să mă anunțe ei. A fost greu se accept realitatea, iar mai târziu am aflat ca are și viciu cardiac și trebuia operat. La 4 luni de viață a fost operat și cel mai trist avea să urmeze… nu putea să respire după intervenție și așa ne-am chinuit 9 luni in trei spitale pînă într-o zi luminată Adormirea maicii Domnului, cînd am plecat acasă. Ceea ce vreau sa spun, e că am învățat în această perioadă să prețuim și să acceptăm darul de la Dumnezeu, să ne bucurăm împreună de fiecare mic progres.
Viața e atât de frumoasă, chiar dacă te pune la încercare.
Noi la aproape 7 ani nu suntem autonomi, nu mergem, nu vorbim… dar Alexandru zâmbește și ne cuprinde necondiționat.
Are o surioară mică și se bucură, și se joacă împreună.
Nimic în viața noastră nu este întîmplător… Să-i iubim și să luam exemplu de la ei, atît de calzi și luminoși.