Istoria Sofiei

Nu mi-am scris niciodată povestea. Și nu-i ușor deloc să sapi acolo. Nu știu din ce perspectivă să o fac: drama că am devenit pentru prima dată mamă, dar nu tocmai copilului care mă așteptam, sau bucuria de a descoperi niște oameni minunați, pe care nu i-aș fi cunoscut în alte circumstanțe.

Aflând de sarcina pe care o vedeam imposibilă sau incompatibilă cu starea de sănătate de atunci, mi-am zis că Dumnezeu face MINUNI! Era o magie! Zâmbesc. Totuși cît e de frumos nu uiți să crezi în MINUNI!!!

Momentul  in care a venit Sofia pe lume, a fost unul crucial. Probabil, la fel simt toate mamele. Nu a durat însă mult clipa mea de „ușurare”. Cumva am fost aruncată într-o poveste in care fata mea posibil ar avea trisomia 21. Zic, ce termeni deocheați mai șoșotesc doamnele în halate albe. Hai să-l întreb pe prietenul Google ce mai e și asta, că doamnele au plecat lasandumă cu gura căscată și o mie de întrebări în cap și au uitat să vorbească cu mine cu duioșie și căldură…

Dar nu e despre asta. E despre pofta de viață a Sofiei. Pofta de viață și puterea ei nu se compară cu a mea. Îmi dau seama că nu am decât să-mi iau  lecțiile pe care Sofia zi de zi mi le oferă. Și asta numai dacă ești suficient de silențios și capabil sau dornic să vezi ceia ce nu toți văd.

Dragi cititori, vă îndemn să fiți deschiși, calzi și empatici cu persoanele cu Sindromul Down și veți descoperi o altă latură a Umanității. Una plină de iubire, sinceritate și reciprocitate. Și asta e uimitor, credeți-mă! Știu că e o provocare, dar ar fi minunat să încercați, căci despre MINUNI este viața noastră ❤️!